vineri, 24 iunie 2011

Viata pe un peron...

Calatoria nu inseamna sa ajungi la o destinatie anume, ci modul in care ajungi la ea...
Trenuri sunt multe, dar doar unul sau doua pot fi cu adevarat importante, in rest, doar niste trenuri care iti creeaza aparenta si iti deschid apetitul pentru a exista.

Stai si cauti pe harta nodurile feroviare si rutele cele mai scurte, dar oare asta-i ceea ce-ti doresti cu adevarat?

Dupa ce ai ajuns acolo, iti dai seama ca nu-i exact locul pe care-l visai... Vroiai mai mult... Sau poate ca visul tau nu era prea detaliat, iar acum esti fericit...Pentru ca ai asteptat cuminte trenul in gara.
Dar se pare ca daca astepti ceva, riscul dezamagirii creste exponential, pentru ca iti canalizezi toate eforturile in procesul de asteptare... si obosesti. Dar aici intervine elementul imprevizibil, variabila aleatoare: timpul.

Si incepi sa-i platesti vama...
...poate ca toata lumea traieste intr-o gara de tranzit, fara sa-si dea seama..

Viaţa însăşi e o stare de tranzit între naştere şi moarte... un peron unde te zbaţi să ocupi un loc într-un tren... eşti fericit că ai prins un loc la clasa I sau la fereastră... altul e necăjit că a rămas în picioare pe culoar... alţii nu reuşesc să se prindă nici de scări, rămân pe peron să aştepte următorul tren...

Şi fiecare uită, poate, un singur lucru... că trenurile astea nu duc nicăieri... cel care a ocupat un loc la fereastră este, fără să ştie, egal cu cel care stă în picioare pe culoar şi cu cel care vine abia cu următorul tren... în cele din urmă se vor întâlni toţi undeva, într-un deşert, unde chiar sinele se transformă în nisip... în loc să se uite în jur, oamenii se îmbulzesc, se calcă în picioare, îşi dau ghionturi...

Fetito, trenul a sosit, a tras la peron. Incotro doresti sa mearga? Spre care dintre visurile tale? Si cine doresti sa fie pasagerii?

Si te impiedici...


*All rights reserved
Photographer: me
Model: Crisa
Quotations: Octavian Paler- "Viata pe un peron"

miercuri, 15 iunie 2011

No more war...

Guns'n'Roses - Civil War






Look at your young men fighting
Look at your women crying
Look at your young men dying
The way they've always done before


Look at the hate we're breeding
Look at the fear we're feeding
Look at the lives we're leading
The way we've always done before


My hands are tied
The billions shift from side to side
And the wars go on with brainwashed pride
For the love of God and our human rights
And all these things are swept aside
By bloody hands time can't deny
And are washed away by your genocide
And history hides the lies of our civil wars


D'you wear a black armband
When they shot the man
Who said "Peace could last forever"
And in my first memories
They shot Kennedy
I went numb when I learned to see
So I never fell for Vietnam
We got the wall of D.C. to remind us all
That you can't trust freedom
When it's not in your hands
When everybody's fightin'
For their promised land


And
I don't need your civil war
It feeds the rich while it buries the poor
Your power hungry sellin' soldiers
In a human grocery store
Ain't that fresh
I don't need your civil war


Look at the shoes your filling
Look at the blood we're spilling
Look at the world we're killing
The way we've always done before
Look in the doubt we've wallowed
Look at the leaders we've followed
Look at the lies we've swallowed
And I don't want to hear no more
...



*All rights reserved
Photographer:me
Model: Elizabeth Nelson (1st pic), Cristina Burduja
Place: Osijek, Croatia

luni, 30 mai 2011

Politica noastra...

 Si pentru ca traim in Romania! Si pentru ca nu imi stiu drepturile...Si pentru ca imi place sa votez...cu cine? Nici eu nu stiu. Dar ce conteaza, mita sa iasa!


Implant pentru refuz - Voteaza





Cetateni!
Toti ne nastem goi, uzi si infometati
Dar unii dintre noi se nasc mai infometati
Asa ca, veniti sa ii votati!


Desi tu crezi ca asta-i un defect
Trebuie sa ti-o spun pe fata, direct
Fac orice sa ajung deputat
Dau oricit pentru un loc cald in senat 


Deci cind promit nici nu clipesc
Ma uit la tine zimbesc, te vrajesc
Pensiile nu va ajung...am sa le cresc
Salariile...am sa le maresc 


Am sa aduc investitori
Si am sa ma lupt cu mafiotii
In 6 luni de zile
Am sa prind toti hotii


Am sa dau bani pentru cultura
Invatamint, sanatate, agricultura
Voteaza !
Voteaza-ma pe mine !
Voteaza-ma acum !


Acum, puneti camasa cea mai buna
Acum, du-te la primul centru cu urne
Acum, ia buletinul de vot intr-o mana
Acum, trage perdeaua, intra-n cabina 


Ciupeste-te, da-ti palme
Sa nu fi in transa
Si cauta bine, bine, bine
Pana intri in rezonanta
Si cind ai sa vezi Implant Pentru Refuz
Pune stampila - Zbeng!!!
Sa nu fii confuz!
Acum sint putin cam slab, e adevarat 


Dar cu ajutorul tau am sa ma ingras
Promit sa nu-ti provoc nici o deceptie
N-am sa lipsesc de la nici o receptie
Doar afaceri grele ma vor retine 


Credite, afise, tigari, combine
Tu trebuie sa ma intelegi
Fac toate astea pentu tine
Asa ca voteaza-ma pe mine 


Sistemul ne ajuta
pentru ca noi l-am creat
La fel cum acum dosarul meu zace curat
Liertatea e mare? da' pentru noi si mai mare 


Toata tara fura, noi furam cel mai tare
Nu ne dam in vint dupa doctrine
Pentru posturi facem alianta cu oricine
Doctrina si idealurile sint pentru tine 


Asa ca voteaza-ma pe mine
Vot, vot, vot...


*All rights reserved
Photographer:me
Models: Studio -f64, BandaFoto's contest

luni, 2 mai 2011

Hora...

      "A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime. Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.(OP)"

 Iar eu ii sunt matroana...

M-ai impins in hora, desi eu nu mai vroiam. Imi amintesc de prima oara, primul joc inocent in care m-am bagat inconstienta, de altfel, in speranta ca ma voi distra si voi fi fericita.

Nu credeam ca nu am sa cunosc fericirea, desi speram. A fost frumos, m-ai invartit, m-ai jucat, pana cand a inceput ploaia si ne-am udat, talpile imi alunecau pe noroiul ce l-ai presarat in calea mea, dar nu am renuntat. Mi-ai zis ca nu-i de mine, ca am timp. Te-am urat pentru asta, ai fost totul pentru mine. Dar m-ai invatat sa nu mai judec oamenii fara a le acorda o a doua sansa, m-ai invatat sa visez si sa sper, sa traiesc intens fiecare clipa, sa fiu eu.


Asta credeam atunci...

Fii linistit nu am sa te uit, jocule, vreodata. Atunci am reusit sa ies, cu greu, obosisem, intr-adevar nu era de mine.

Timpul a trecut, am crescut, desi priveam lumea cu aceiasi ochi inocenti, mai vroiam o hora, pentru ca imi place sa dansez... Dansul este imprevizibil, hora, desi are circularitatea ei specifica, poate fi atat de diferita. Totul se rezuma in fata actorilor ei: capul este tinut sus, spatele-i drept, mintea-i agera, picioarele-s ingreunate de bocanci. Invaluita de mireasma tineretii, nesatula de pofta de a descoperi, de a ma definii, tu m-ai ademenit intr-un alt joc, parea diferit de celalalt, parea mai haotic, unic. Si, pentru ca nu m-am putut abtine, ti-am acceptat invitatia.

M-ai luat de mana, m-ai tras in invaltoarea lui, m-ai aruncat de la un jucator la altul, m-ai invartit, m-ai ametit, si, datoritat intensitatii lui, eram sa cad, dar doar m-am impiedicat. Si pentru ca asa-i jocul, fara oprire, nu ai cutezat sa nu ma calci in incercarea mea sovaitoare de a ma ridica. In timpul jumbuslucurilor tale, facute ca la carte, ca un saltimbanc de la curtea celui mai aprig rege, mi-ai aruncat praf in ochi si m-ai tavalit in mocirla, in zapada amestecata cu praf si noroi, calcata fara ezitare de bocancii de plumb ai lor. Mi-ai luat atunci mici bucatele din unicitatea existentei mele, m-ai indoit si m-ai golit de mine. Dar nu am renuntat, pentru ca nu imi place sa pierd fara a lupta pana la capat. M-am ridicat, tu ai continuat hora, dar va uitati la mine de parca as fi fost ciumata, de pe o alta lume, diferita de cea a mediocricitatii voastre. Ati incercat sa ma mintiti, ca asa-i jocul, chiar ati incercat sa imi construiti o imagine de sine distorsionata, pictata in nuante de gri, invaluita in paranoia si in lasitate. Mi-ati furat cele mai bune intentii si mi-ati ucis nonconformismul, vroiati sa ma damnati a trai intr-o lume robotizata, cu actori scosi din cutie, animati de un singur papusar, limitat in timp si spatiu, in gandire. Dar parca hora era unica?



Dragul meu, te-ai inselat, din pacate nu ai stiut cu cine ai de a face, ai avut norocul doar de a profita de sensibilitatea fiintei umane in fata horei. Actorii tai nu ma vor putea tine niciodata intr-un joc care nu ma defineste, si nu-mi pune in valoare spiritualitatea deja scindata, carpita si dezgolita. Ca atare, dintr-o izbucnire malefica alimentata de constientizarea starii si situatiei in care ma aflam, v-am rupt legatura, si am iesit. Am reusit sa ies din joc, si mi-am jurat ca nu am sa ma mai las ademenita vreodata. Lingandu-mi ranile, am stat in coltul meu si am observat, am constientizat si am judecat fiecare actiune in parte. Am luat fiecare schema a jocului si i-am analizat defectele, dar si punctele forte, am sucit-o, am indoit-o si am mototolit-o pe toate partile, doar de a-i deslusi secretul. Se pare ca nu am stiut si nu stiu sa privesc intregul.

Desi, ma pretind a fi peste conditia umana, peste oamenii din pestera lui Platon, tot nu am reusit sa imi rup lanturile in care mi-au legat ultima farama de spiritualitate, si mi-am incalcat promisiunile.

Aud o melodie, un cantec al ochilor negrii, pare cunoscut. Stau si ascult, si ceva din ea ma cheama, ma cheama sa alunec si sa plutesc pe ritmu-i alert, dar totodata lent, ma cheama la joc. Ratiunea imi urla, imi cearta fiinta, imi spune sa nu mai fac asta. Dar fiinta-i surda, nu o aude, face ceea ce-i dicteaza simtirea.

   " O puneţi că un concert se poate relua de la capăt le cîte ori vrei. Nu e adevărat. De fiecare dată nu e întocmai acelaşi concert. E ceva schimbat.Ceva, infim poate, schimbat în tine însuţi. Discul e acelaşi, dar tu nu mai eşti acelaşi dinainte. Eşti altul, mereu altul. Şi astfel, dacă asculţi toată viaţa acelaşi concert, de fapt  asculţi mereu alte concerte.(OP)"

 Acordurile ciupite din inima ma imbata si ma transpun intr-o stare de transcendenta, o transcendenta rationala. Deja imi diagnostic simptomele, incerc sa-mi constientizez starea. Nu sunt eu. Nu sunt eu cea care se impiedica de cuvinte, isi calca in picioare incognitiv rationamentul si isi murdareste orgoliul. Diagnosticul e mai mult decat evident. Am intrat in joc...



De ce, nici eu nu stiu?Inima imi bate tare, acum. Dar sufletul e intre doua stari, stau sa ma intreb in ce parte se va inclina balanta?

Acum pot spune ca ma identific cu personajele dlui Paler. Sunt o mixtura omogena intre femeia de la pravalie, profesorul, imblanzitorul de cobre... Vreau sa tip, dar ma vei musca, astept, dar timpul nu ma asteapta, trenul pleaca eu raman, sau eu plec trenul ramane. Nici eu nu mai stiu ce vreau, nu sunt sigura ca vreau ceva in schimb, sau poate ca ceea ce vreau eu nu o sa se intample vreodata. Imi tot rasuna in minte o chestiune, pot spune ca a devenit o obsesie, si anume:

    "Hotarat lucru, ceea ce nu traim la timp, nu mai traim niciodata. (OP)"

Si vreau sa ma grabesc, nu mai am timp sa-i cer timpului timp.
In schimb, in prostia-mi fatadica si efemera ce-mi violeaza imaginea si comportamentul, in spatele meu, calaul ranjeste malefic si inocent in timp ce isi ascute lama in lumina neonului, asteptand, ca un leu ce isi asteapta prada, ca eu sa fac o miscare, o miscare proasta si inconstienta de fel. Si cel mai probabil am sa o fac pentru ca incerc sa obtin ceea ce vreau, dar din pacate ca un copil.

    " A ucide nu e totuna cu a asasina. Nu orice moarte umple mâinile de sânge şi nu orice victimă poate fi pusă pe seama acelei fatalităţi tragice pe care trebuie s-o înfrunte omul de câte ori se revoltă. (OP) "

Ritmul asta-i ciudat, simt ca mi-a schimbat fiinta... Zambetul meu...

    " A cincea poruncă: Să nu uiţi că orice aşteptare e provizorie, chiar dacă durează toată viaţa. (OP) "

 M-am plictisit...de lumea care sa grabeste sa traiasca, la figurat. Pentru ca sunt dezgoliti de orice sentiment si de spiritualitate. Este o lume goala si monotona, robotizata care nu se sfieste in a stereotipiza si in a blama originalitatea.

    "Una din prejudecăţile lumii noastre este nevoia de a pune etichete, de a clasifica totul; oamenilor li se pare că au şi înţeles ceea ce au clasat. "(OP)

Poate asa ma vei intelege.


sâmbătă, 16 aprilie 2011

Retezat National Park- Trip report

Another amazing trip: Retezat National Park, december 2009.

We camped at Pietrele's lodge, and for 4 days we crossed the mountain's paths.

Retazat is the oldest Romanian national park, it was established in 1935 and it has the highest number of mountain peaks over 2,000m in Romania (over 20) and more than 80 glacial lakes.


We thought we had reached the Peleaga's Peak, which is the  highest one in the Retezat Mountain (2,509 m), but we were wrong due to fog and blizzard...


We also tried to climb the Retezat peak...








In Retezat mountains you can find the largest glacial lake in Romania, Bucura with a surface of 8.8 ha. And also, you can camp here, at Bucura's shelter.


Another big one is Gales Lake.



Again, all the roads lead home...
And the train was full of crazy people...



*All rights reserved
Photographer: me

Models: Pasi Marunti.

marți, 29 martie 2011

Parang Mountains - trip report

I will present you one of the wonders of nature... The most funniest Fairytale ever in the mountains written in 2009...

Main characters: A5(Luin, Iamandi, Ana B, Ana, Claudia, Ancuta and me) and Parang Mt.


This beautiful mountains are located in Southern Carpathians and they are one of the highest mountain ridges in Romania and Southern Carpathians, with its highest peak Parângu Mare reaching 2,519 m.



 The Parang Mountains also boast over 22 major glacier lakes and over 20 smaller lakes and ponds. and a well-developed network of marked trails.







Just because it rained all day...


What bored people do...




After two days we headed to Refugiul Agatat (eng. Hooked shelter)...



After all, all roads lead home....




*All rights reserved
Photographer: me, Claudia (for the pics: 1,11,15,16) and Luin (for the pics: 13,14)

duminică, 20 martie 2011

Commemoration of the dead

Harald Kloser - The Day After Tomorrow


Few images, prayers, candles in the wind, sadness, hopes...For Japan.






My spirit thanks Mrs. Oana Pelea for the initiative...

*All rights reserved
Photographer:me
The best that i could get without a tripod...
Free Counters

Etichete