Fugi....lipsa curajului iti va feri sufletul, oricum nu are rost.
Saruta clipa,transpune-te in ochii ei si traieste-o...consuma-ti dragostea de trecut si simte prezentul, pentru ca viitorul deja va fi trecut...
Nu...
Traieste clipa...caci:
Traim prea repede pentru a putea percepe lucrurile in esenta lor pentru a le pune in evidenta precaritatea. Precipitarea noastra le postuleaza si le deformeaza, le creeaza si le desfigureaza , ne leaga de ele.
Viseaza, dar nu-ti imagina!
Iubeste!
Degeaba...
Regizeaza dar nu te astepta, pentru ca nu vei stii cand se va derula caseta...
Zambeste, pentru ca buzele-ti saruta lacrima...
Soseaua, drumul catre cer, stelele, neantul...iti apartin in totalitate...
Puritatea, naivitatea...
Respira adanc...uita-te in fata ta, pune-ti castile...
Arunca-ti geaca pe umeri, si mergi de parca lumea-i a ta, si dupa tine...potopul...
Oricum ce conteaza? Oamenii sunt meniti uitarii...te uita, te uita cum deja te-au uitat...
Dar acolo, la coltul strazii, te asteapta sa mergeti impreuna, pe cai separate, doar prietenia si simtirile v-au adus setea de a fi...undeva...in viata, impreuna, voi acei cativa.
Pana acum te-ai mintit, sau nu ai realizat...oricum ce conteaza? E prea tarziu...nu le pasa...Te judeca si te condamna??
Distanta...
Mereu masori distanta, este asa de importanta? De ce mereu imi spui ca tu esti acolo si eu aici, pentru ca ne limitam...
Ce-i distanta?
Nu stiu,poate ca necunoscutul...
Iti e frica, d-aia fugi...pleaca...
Timpul,durata? E invarianta fata de noi, daca ii vei vrea sa-i cauti cheia...
Sortiti unor forme degradate de intelepciune, bolnavi ai duratei [...] , luptand cu timpul, suntem alcatuiti din elemente ce fac din noi niste rebeli sfasiati intre o chemare mistica lipsita de orice legatura cu istoria si un vis sangeros care-i este simbol si nimb.
Ai sa reusesti, deja iti stii menirea, te-ai resemnat!
Si ma voi fi dus departe....
Si numai eu voi fi stiut ce-i acolo...nu ai sa intelegi....
Si esti fraier sa crezi ca nu exista soarta si destin...
Daca nu ti se intampla, inseamna ca nu-ti este predestinat...scopul...il cauti, eu il gasesc.
... Ar fi inspaimantator sa crezi ca din tot acest cosmos atat de armonios, desavarsit si egal cu sine, numai viata omului se petrece la intamplare, numai destinul lui nu are niciun sens...
O sa vezi cand...
Acum e prea tarziu, iti voi fi spus...asteapta.
Intru in cursa pentru ultima 100 de metri...
Sunt intr-o competitie acerba, cu mine insami, cu lumea-ntreaga...Sunt precum 1minute fly...
Cel mai trist este atunci cand lumea se imparte la 2, si nu ma refer la lumea plina de dragoste, romantism, frectii de genul, ci la lumea formata din doua elemente. Un element plin de viata, cu sangele fierband in vene si dornic de escapade, de libertate, de a oferi si de a primi iubire, de a fi inconjurat de cei numiti prieteni si un al doilea element format din circuite logice, fizice, dar care se afla intr-o stransa corelatie cu primul....Dar din pacate, e limitata...
De ce asa si nu altfel?
Pentru ca asa trebuie, asa am ales, dar totusi?...
Am un termen foarte limitat de a implementa "to do list-ul", pentru ca voi pleca departe...Pacat ca multe din task-urile musculitei nu le pot bifa si eu...De ce?
Simplu....
Nu totul depinde de o persoana...de tine insuti...
Oricum ce conteaza....
Se spune ca atunci cand nu dormi pentru un interval mai mare de timp, ai tendinta sa gandesti foarte...rational, realistic...vezi lumea obiectiv....Si ce vad? Nepasare, singuratate, plictiseala, tristete, egoism, ura, rautate, un zambet, bunatate, apreciere, ajutor, luminite, suflet, diferita...da, eu, tu...
Ai incercat pentru o clipa sa ridici capul din pamant?
Ti-ai lasat pentru o clipa egoismul sa doarma?
Ai avut curaj sa iti exprimi sentimentele?
De ce te ascunzi, ca un copil fricos?
Am vreo noima? Nu cred...
Stau sa ma intreb de ce dracu scriu toate tampeniile...Ah da, probabil ca ma simt al dracului de dezamagita...Dar in schimb, va multumesc, voua...cei care imi urmariti aceasta bucata din viata, mica, insignificanta, dar cea mai importanta...
Va multumesc...
Cred ca putin mai mult somn nu strica...
Trag linie...scriu...astept...sa bifez...
E ca in bancu' ala: cu ai cu cine, ai cu ce, dar de ce...?
E ciudat sa-mi amintesc Cum fugeam odata Lumea nu era la fel La fel de ciudata
Rasfoiesc prin albumul prafuit de amintiri, triste, vesele, ciudate, crescute din iubire si sperante, idei si imaginatie. Retrospectiva este clara, viata mea, s-a scindat ciudat in mai multe planuri, dar am reusit, cat de cat sa conturez, cu greu, unul, poate doua...
Totul pare asa de vechi, un morman de nimicuri, pentru altii...Le-as da foc, asa cum ele mi-au ars sufletul...
Dar le pastrez in raftul cu amintiri...
O traiesc pe Eva, pentru a nu stiu cata oara...O urasc, dar de data aceasta nu-i vina mea...
Si sterg praful, am tras linie peste naivitatea de a crede ca unii oameni sunt speciali...ca nu-s ca majoritatea, ca nu te folosesc...Ce copila-s...Chirila spunea bine : "lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea..."
Un lucru-i cert, refugiul meu sentimental, de fapt, lumea mea o gasesc acolo, in CMOS-urile vietii mele, nu am sa va las sa-mi-o luati!
Tic, tic, tic....Confund timpul, sau doar il caut...?
Odata cu el imi caut si inocenta, si sufletul dat...departe...degeaba... L-as distruge ce-i drept, l-as da inapoi, dar deja ii platesc vama...Timpule da-mi timp...
Dar nu-i nimic...nimic, ha, ce notiune simpla, dar atat de profunda...Cate sensuri ii gasesc, cate prioritati ii acord, si cate atributii...
Ma uit in oglinda, imi zambesc, imi zic, asa, cu nepasare, o nepasare indusa, "Eh, a mai trecut un an..." Zambesc, sincer, fals, doar asta-i induce in eroare, trag linie...
Si uite asa a mai trecut un an....
E ciudat sa nu mai fiu
Plin de nepasare
Lumea se va stinge-ncet
Plina de uitare
Singura, in lumea mea, cateodata vreau sa transced catre o alta lume...incerc, dar totusi, ceva acolo ma tine, in colivia mea de aur....Macar sunteti acolo...Voi, cei vechi si cei noi, minunati, din viata mea...
Si ma spal pe maini, intr-un lighean cu apa pietrificata, ma spal de pacatul de a crede in ei...de pacatul de a deschide cutia Pandorei...
E ciudat, totul...E ciudat sa coexisti diferit, sa fi cu un pas inaintea gandurilor altora, sa-i simti. E ciudat sa stii adevarul, chiar daca ei incearca sa te minta sau sa se ascunda...E ciudat sa-l simti...Si da, ma simt al dracului de bine ca sunt speciala, si da, imi place sa cred ca sunt cea mai frumoasa femeie din orasul acesta, al deziluziilor eterne, capitala lumii mele...Si ma uit in urma...
Si trag linie...
Vine timpul tau E ciudat cat de usor Am uitat sa spun Totul mi-e indiferent Poate sunt nebun
Da, acum e doar inceputul teancurilor de merite....totul conturat la 21Mp...detalii fine, contraste puternice...Am reusit ceva, dar vreau mai mult, vreau sa-mi rup lanturile si sa ies din pestera, dar de data aceasta va fi altfel....
M-am schimbat, intr-o aura de narcisism exacerbat si ura...Acum totu-i despre mine, exclusiv....la dracu!
Mori timpule trecut, te astept dragule....sunt aici!Dar nu asa cum ma stii...
E ciudat sa-mi doresc
Sa-ti vorbesc
E ciudat sa nu fiu ca tine
Nu crezi nu crezi nu crezi
Ca esti ciudat
Mai ciudat decat mine?!
Trag linie, punct si ...de la capat....
*All rights reserved
Photographers: me & Alex Bulai (self-portraits)