Cap de coarda

Si brusc viata mea s-a schimbat. Momentul pe care-l asteptam, a venit, invaluit intr-o ceata neagra...
Traim intr-o lume fara scrupule, unde cadavrele-s calcate-n picoare, ipocrizia e in floare, iar binele pierde mai mereu in fata raului. Cei buni vor muri de foame...

Imi pierd ratiunea si deviez catre panta abrupta, ma uit inainte, in zare. Peisajul pare rupt dintr-o carte, feeria-i sumbra imi invaluie sufletul cu o oarecare intunecare si inima-mi pompeaza un sange...pesimist.
Vantul imi bate-n spate, ma uit in jurul meu, totu-i gol... ma uit in jos. Imi fixez mai bine pe talie hamul vietii, trag de coarda si zambesc, un puseu de andrenalina imi urca la tample, caut speranta.

Aici nu o gasesc, sistemul nu ma ajuta...ne-a omorat. Privesc in perspectiva, nu exista sau poate nu o vad eu aici, sau poate ca urasc ceea ce vad, imi e scarba, lehamite, greata. Da...imi e greata, hai sa futem sistemul, dar stai...deja ne-a aranjat el pe noi...birocratia.
Ma uit in jos, imi pregatesc carabele pentru asigurare,o viata lunga ma asteapta, traseul pare excitant, hmm... Vizualizez cat de cat primele pitoane, imi scot camera, o setez, trag o panorama...si ma duc. Picior la stanga, mana la dreapta, ajung la primul piton, infig caraba...
Parca a durat o vesnicie! Palmele-mi sunt transpirate, caut un punct de sprijin, mainile ma dor... Vantul minciunilor bate din ce in ce mai tare, ma uit in jos...Parca nu era asa de abrupta....?!Brusc imi pierd motivatia...Ma simt total fara ajutor...Cum naiba am ajuns eu cap de coarda????????
In jurul meu se lasa ceata groasa....


Sunt o luptatoare...viata-mi e un proces in pronuntare, la baza muntelui e verdictul. Caut apararea, solutia o gasesc, dar probele nu exista, se intorc importiva mea.

Eu un sfarsit al noului inceput, sau inceputul sfarsitului...imi fac mustrari de constiinta, habar nu am sa ma tin in coarda...dar am ajuns cap...

Intr-un final toti facem rapel pe coarda vietii, important e sa stii sa te asiguri, sa fii experimentat...

Alunec...

Cad....