Cafeaua din jeg

E ora 10, dupa o noapte guvernata de nesomn, umblat teleleu pe strazile Bucurestiului, intarziat la laborator (ca de obicei)si multe altele, imi gasesc refugiul in Jeg in fata cu o cafea amara, ca viatza mea.
Ma uit in jurul meu, totul-mi pare asa de strain, de rece, dar totodata atat de cald, familiar. Parca din clipa in clipa, astept sa intre cineva... dar nu o sa se intample prea curand.
Printre randurile reci, impersonale, imi astern dorul de trecut, sorb din cafea si astept ceva, dar nici eu nu stiu mai exact ce. Vorbesc cu oglinda mea din trecut, ne spunem ca trebuie sa facem ceva, teoretizam esenta sufletelor noastre, dar abstractizam practica.
Si sorb din cafea....