Trag linie....

Pledoaria nu se incheie aici....

Ciudat - Luna Amara

E ciudat sa-mi amintesc
Cum fugeam odata
Lumea nu era la fel
La fel de ciudata

Rasfoiesc prin albumul prafuit de amintiri, triste, vesele, ciudate, crescute din iubire si sperante, idei si imaginatie. Retrospectiva este clara, viata mea, s-a scindat ciudat in mai multe planuri, dar am reusit, cat de cat sa conturez, cu greu, unul, poate doua...
Totul pare asa de vechi, un morman de nimicuri, pentru altii...Le-as da foc, asa cum ele mi-au ars sufletul...

Dar le pastrez in raftul cu amintiri...
O traiesc pe Eva, pentru a nu stiu cata oara...O urasc, dar de data aceasta nu-i vina mea...
Si sterg praful, am tras linie peste naivitatea de a crede ca unii oameni sunt speciali...ca nu-s ca majoritatea, ca nu te folosesc...Ce copila-s...Chirila spunea bine : "lumea asta moarta va-ncerca sa-ti fure dragostea..."
Un lucru-i cert, refugiul meu sentimental, de fapt, lumea mea o gasesc acolo, in CMOS-urile vietii mele, nu am sa va las sa-mi-o luati!
Tic, tic, tic....Confund timpul, sau doar il caut...?

Odata cu el imi caut si inocenta, si sufletul dat...departe...degeaba... L-as distruge ce-i drept, l-as da inapoi, dar deja ii platesc vama...Timpule da-mi timp...
Dar nu-i nimic...nimic, ha, ce notiune simpla, dar atat de profunda...Cate sensuri ii gasesc, cate prioritati ii acord, si cate atributii...
Ma uit in oglinda, imi zambesc, imi zic, asa, cu nepasare, o nepasare indusa, "Eh, a mai trecut un an..." Zambesc, sincer, fals, doar asta-i induce in eroare, trag linie...

 Si uite asa a mai trecut un an....

E ciudat sa nu mai fiu
Plin de nepasare
Lumea se va stinge-ncet
Plina de uitare

Singura, in lumea mea, cateodata vreau sa transced catre o alta lume...incerc, dar totusi, ceva acolo ma tine, in colivia mea de aur....Macar sunteti acolo...Voi, cei vechi si cei noi, minunati, din viata mea...
Si ma spal pe maini, intr-un lighean cu apa pietrificata, ma spal de pacatul de a crede in ei...de pacatul de a deschide cutia Pandorei...

E ciudat, totul...E ciudat sa coexisti diferit, sa fi cu un pas inaintea gandurilor altora, sa-i simti. E ciudat sa stii adevarul, chiar daca ei incearca sa te minta sau sa se ascunda...E ciudat sa-l simti...Si da, ma simt al dracului de bine ca sunt speciala, si da, imi place sa cred ca sunt cea mai frumoasa femeie din orasul acesta, al deziluziilor eterne, capitala lumii mele...Si ma uit in urma...

Si trag linie...

Vine timpul tau
E ciudat cat de usor
Am uitat sa spun
Totul mi-e indiferent
Poate sunt nebun
 

Da, acum e doar inceputul teancurilor de merite....totul conturat la 21Mp...detalii fine, contraste puternice...Am reusit ceva, dar vreau mai mult, vreau sa-mi rup lanturile si sa ies din pestera, dar de data aceasta va fi altfel....
M-am schimbat, intr-o aura de narcisism exacerbat si ura...Acum totu-i despre mine, exclusiv....la dracu!

Mori timpule trecut, te astept dragule....sunt aici!Dar nu asa cum ma stii...

E ciudat sa-mi doresc
Sa-ti vorbesc
E ciudat sa nu fiu ca tine
Nu crezi nu crezi nu crezi
Ca esti ciudat
Mai ciudat decat mine?!

Trag linie, punct si ...de la capat....


*All rights reserved
Photographers: me & Alex Bulai (self-portraits)