Eva...
Printesa captiva intr-un trup de pasare maiastra, tinuta intr-o colivie ca sa nu fie furata, dar care a facut pact cu Diavolul, pentru o clipa de libertate, cu pretul frumusetii- sa se transforme ...
Sta singura in colivia ei, observa lumea...
Totul a inceput acum 200 de ani, fata incepuse sa creasca, devenise o adolescenta - s-a indragostit. Ursitoarele i-au citit in luna si-n stele, ca, intr-o zi cu soare, cand regatul ei va fi colindat de printi de pe meleaguri insorite, dintr-o greseala fatala, dar pur inocenta isi va pierde libertatea...Ca va fi inconjurata de oameni rai, nu va mai stii niciodata ce-i iubirea, sentimentul ce iti elibereaza spiritul, dar cu riscul de a-l pierde - pentru totdeauna.
De teama ca profetia sa nu se indeplineasca, mai marii regatului au inchis-o intr-un turn de fildes, cu speranta ca nimeni nu o va fura... Singurul ei prieten era un soim, care-i soptea in serile cu luna, cat de frumoasa-i lumea.
Multi au fost cei care au incercat sa urce muntele, dar natura vitrega ce veghea turnul, le-a demonstrat ca nu-s suficient de barbati. Dar Eva, Eva tot spera, traia sorbind din paharul amagirii, raspirand aerul imbietor dar inselator al sperantei. A fost iubita de la distanta...
Intr-o zi a cedat, a invocat nemurirea, a demitizat eternul, a chemat Infernul...
El: Da, printesa, m-ati chemat?
Eva: Ultima sansa...
El: Ce nu va convine, vad ca patul batut in rubine, lenjeria de matase rosie...
Eva: E gol!
Eva(dupa un minut de tacere, cu ochii mari negrii, dar goi, uitandu-se catre el): Vreau sa iubesc, vreau sa simt iubirea!!
El: Dar, printesa...(cu un ranjet demonic, pervers) stiti ce-i iubirea??Sunteti sigura??
Eva: Ma enervezi, nu conteaza... Cum as putea sa simt ceva ce nu mi-a fost dat sa simt,mi-a fost interzis,ceva sau cineva?
El: Sunteti prea frumoasa, inocenta... Desi, as vrea multe, va avertizez....
Eva: Ia ce vrei, numai fa-ma sa iubesc, vreau sa fiu libera, vreau...Viata mea e o minciuna...Nu!
Se uita pe geam, padurea-i moarta, lupii urla a singuratate, noaptea e tarzie, dar slugile castelului nu o slobozesc din priviri, sunt atenti la fiecare miscare.... Vrea sa sara, dar... Il cauta, il striga dar, dar singurul ei prieten...
El: Libertatea ta o sa te coste mult, dar...Dar pentru un moment, inainte de a-mi da ...
Eva: Cat?
El: Hai sa nu ne gandim acum, uite...
El: De fapt stiu, hmm, da! Iti dau libertatea dar cu conditia sa nu te indragostesti niciodata...Asa vei trai fericirea. Stii doar, esti aici din acest motiv. Au grija ei de tine...
Eva: Orice, oricat...Doar vreau sa vad, sa simt?!
Parul ei negru, fata alba, lacrima de pe obrazul ei fin...Buzele rosii, dintr-o miscare au fost atinse de demonul in chip de barbat. Fata speriata, se innrosi- nu mai simtise asa ceva.
El: Vezi? Esti pregatita? Eu te las, dar am sa revin...O saruta de ramas-bun...
Eva plange, se culca in cearceafurile de matase, se simte ciudat...
Parca dormise o vesnicie, a fost trezita de soaptele lui.... Eva, Eva trebuie sa te trezesti! Slujitorii... nu mai sunt. Hai, hai sa mergem.
Eva, se trezi, buimaca, se uita in oglinda, a crescut,ciudat... Numai e o copila... Fuge-n lume...
Dar, dar lumea nemaivazand asa ceva, o trateaza cu indiferenta, o judeca, o ranesc... Eva speriata, nu renunta, orgoliul, suferintele ei, singuratatea reprezinta un pret mult prea mare...Nu!Invata sa se impuna, soimul o avertizase...Da!Lumea e goala, urata, rea, cruda (isi spusese, ca si cum ar vrea sa se convinga cu adevarat).
Calatorind prin deserturile marginale regatului sau, invrajbita, singura, dar cu o mare pofta de libertate, poposi intr-un refugiu. Acolo il intalni pe el, pe ei...
Ciudat, nu ma simt indiferenta, iar el, pare special, dar, stai..
Ceva ii invaluie mintea, trupul, inima ii batea ciudat, vroia...prima oara, a doua...Od! Od! Unde esti? Dar, Od disparusera subit.
Imbatata de aroma noua se lasa in voia sortii...Se iubea.
A plecat acasa, fericita, nu stia ce se intamplase cu adevarat. Dar, fericrea ei avea sa moara, la castel. Afland de toate acestea, parintii sai au ferecat-o iar in turnul de fildes, muntele a fost vrajit, gheata si viscolul acoperindu-i poteca catre el, practic era imposibil de urcat. Eva plangea, il chema pe Od, il astepta...
Od, Od unde-i, de ce nu mai vine... de ce?
Od: Printesa, El v-a avertizat!
Eva: asta-i iubirea? Oh nu, legamantul....
Od: Ma tem ca da, el acum incearca sa urce, dar in zadar...
Eva: Vreau sa fug, vreau sa-l vad...
Od: Printesa stai! Daca intr-adevar te iubeste, o sa reuseasca, iubirea trece peste orice obstacol... E libertatea...
Eva: Eu asta am cerut!!! De ce ??? De ce sunt iar aici??
Od: Pentru ca....
Eva: Trimite-mi vesti. Spune-i ca il iubesc...
In singuratatea ce-i vajaia in tample, trista... astepta... Od!!!
Od: Printesa ...El nu mai este!
Eva: Cummm??? A murit, oh nu!!!..nu..
Od: Nu, nu ... mai trist... a fugit...vroia... acum e fericit pare-se... e cu alta!?
Simti cum sufletul ei se sparge, isi auzea inima cum plange...De ce? Nu asta vroiam sa aflu...De ce? Gandurile negre ii acaparau constiinta, i se parea ca fata ei e umbrita de singuratate, se simtea urata!? Fugii...
Dar, slujitorii au prins-o si au dus-o la castel...Plina de manie si furie, Frigg a dat ordin sa fie inchisa... pe veci...
Mai bine mor!!
Frigg: Nu... lumea-i rea, urata, nu-i pentru tine... toti sunt hoti, fura din tine...
Te urasc! Mi-ai distrus fiinta, mi-ai omorat constiinta, mi-ai otravit psihicul...Va urasc! Lesina...
Se trezi, dar ceva era schimbat... Gratii,matase rosie....Oh nu...cine sunt? Ce sunt...Se uita intr-o oglinda agatata de gratii...OD! ODDDD! OD...De ce am aripi?ODD...
Dar Od nu mai veni...Il striga zile-n sir... In schimb demonul...
EL: Ha ha printesa, v-ati incalcat legamantul...
Eva: am fost o proasta, nu stiam, de ce nu mi-ai zis...DE CE?
El: Pentru ca, asta ati vrut libertate, iar eu va vreau pe dumneavoastra... simplu, echitabil... acum sunteti cea mai frumoasa pasare, intr-o colivie de aur..
Eva: Te urasc! Dar ai dreptate...ia-ma, du-ma undeva departe, departe, te rog...
El: Ma tem ca nu pot, nu am voie...
Eva: Vreau sa plec, te rog , fa-mi orice,orice...numai sa plec, vreau sa mai vad o data lumea, vreau sa gust din libertate... poate de data asta mi se vor rupe lanturile, poate el...
El: Sufletul tau, frumusetea ta... vor fi ale mele, pe veci, daca..
Eva: ....
El: Iti voi rupe colivia, vei reveni la frumoasa cu parul negru, pielea alba...
Eva (plangand): Ultima mea farama de suflet, poate, poate se va reintragi, pana acum toti au luat o bucatica, m-au facut sa simt opusul... ura...sa iubesc mi-a fost dat... dar inima mea a fost omorata...inca o sansa te rog!!!Inca mai sper...
El: Cum doriti, dorinta dvs. e lege pentru mine, dar aveti grija... Totul cu pretul frumusetii si al sufletului, veti fi altfel...
Eva: DA!
Si pleca... Se simti iar libera, dar trista, zambeste...merge mai departe, cauta, spera, gaseste, iubeste...Iar. Cu teama ca va pierde si ultima bucata din fiinta ei, se daruieste intru-totul, sufera..El a reusit sa o omoare, nu i-au ajuns iubirea ei, ea... vroia mai mult, afisa un zambet meschin, o trada...
Ura i-a cuprins sufletul, i-a invaluit mintea...Eva moare, se intoarce la castel, se reintoarce in colivia ei de aur,l-a gasit pe Od...mort, acum va fi singura pe veci...Penele i se transformasera, din albul angelic, devenisera negre...Demonul era fericit, era a lui pe veci, o iubire interzisa, nevruta...Ea... Se resemnase, oricum sufletul, ochii, inima...totul era gol...El...fericit, ca a omorat o fiinta, regasindu-se intr-alta....un nimic.
Eva.... A fost blestemata sa nu poata sa iubeasca...
Printesa captiva intr-un trup de pasare maiastra, tinuta intr-o colivie ca sa nu fie furata, dar care a facut pact cu Diavolul, pentru o clipa de libertate, cu pretul frumusetii- sa se transforme ...
Sta singura in colivia ei, observa lumea...
Totul a inceput acum 200 de ani, fata incepuse sa creasca, devenise o adolescenta - s-a indragostit. Ursitoarele i-au citit in luna si-n stele, ca, intr-o zi cu soare, cand regatul ei va fi colindat de printi de pe meleaguri insorite, dintr-o greseala fatala, dar pur inocenta isi va pierde libertatea...Ca va fi inconjurata de oameni rai, nu va mai stii niciodata ce-i iubirea, sentimentul ce iti elibereaza spiritul, dar cu riscul de a-l pierde - pentru totdeauna.
De teama ca profetia sa nu se indeplineasca, mai marii regatului au inchis-o intr-un turn de fildes, cu speranta ca nimeni nu o va fura... Singurul ei prieten era un soim, care-i soptea in serile cu luna, cat de frumoasa-i lumea.
Multi au fost cei care au incercat sa urce muntele, dar natura vitrega ce veghea turnul, le-a demonstrat ca nu-s suficient de barbati. Dar Eva, Eva tot spera, traia sorbind din paharul amagirii, raspirand aerul imbietor dar inselator al sperantei. A fost iubita de la distanta...
Intr-o zi a cedat, a invocat nemurirea, a demitizat eternul, a chemat Infernul...
El: Da, printesa, m-ati chemat?
Eva: Ultima sansa...
El: Ce nu va convine, vad ca patul batut in rubine, lenjeria de matase rosie...
Eva: E gol!
Eva(dupa un minut de tacere, cu ochii mari negrii, dar goi, uitandu-se catre el): Vreau sa iubesc, vreau sa simt iubirea!!
El: Dar, printesa...(cu un ranjet demonic, pervers) stiti ce-i iubirea??Sunteti sigura??
Eva: Ma enervezi, nu conteaza... Cum as putea sa simt ceva ce nu mi-a fost dat sa simt,mi-a fost interzis,ceva sau cineva?
El: Sunteti prea frumoasa, inocenta... Desi, as vrea multe, va avertizez....
Eva: Ia ce vrei, numai fa-ma sa iubesc, vreau sa fiu libera, vreau...Viata mea e o minciuna...Nu!
Se uita pe geam, padurea-i moarta, lupii urla a singuratate, noaptea e tarzie, dar slugile castelului nu o slobozesc din priviri, sunt atenti la fiecare miscare.... Vrea sa sara, dar... Il cauta, il striga dar, dar singurul ei prieten...
El: Libertatea ta o sa te coste mult, dar...Dar pentru un moment, inainte de a-mi da ...
Eva: Cat?
El: Hai sa nu ne gandim acum, uite...
El: De fapt stiu, hmm, da! Iti dau libertatea dar cu conditia sa nu te indragostesti niciodata...Asa vei trai fericirea. Stii doar, esti aici din acest motiv. Au grija ei de tine...
Eva: Orice, oricat...Doar vreau sa vad, sa simt?!
Parul ei negru, fata alba, lacrima de pe obrazul ei fin...Buzele rosii, dintr-o miscare au fost atinse de demonul in chip de barbat. Fata speriata, se innrosi- nu mai simtise asa ceva.
El: Vezi? Esti pregatita? Eu te las, dar am sa revin...O saruta de ramas-bun...
Eva plange, se culca in cearceafurile de matase, se simte ciudat...
Parca dormise o vesnicie, a fost trezita de soaptele lui.... Eva, Eva trebuie sa te trezesti! Slujitorii... nu mai sunt. Hai, hai sa mergem.
Eva, se trezi, buimaca, se uita in oglinda, a crescut,ciudat... Numai e o copila... Fuge-n lume...
Dar, dar lumea nemaivazand asa ceva, o trateaza cu indiferenta, o judeca, o ranesc... Eva speriata, nu renunta, orgoliul, suferintele ei, singuratatea reprezinta un pret mult prea mare...Nu!Invata sa se impuna, soimul o avertizase...Da!Lumea e goala, urata, rea, cruda (isi spusese, ca si cum ar vrea sa se convinga cu adevarat).
Calatorind prin deserturile marginale regatului sau, invrajbita, singura, dar cu o mare pofta de libertate, poposi intr-un refugiu. Acolo il intalni pe el, pe ei...
Ciudat, nu ma simt indiferenta, iar el, pare special, dar, stai..
Ceva ii invaluie mintea, trupul, inima ii batea ciudat, vroia...prima oara, a doua...Od! Od! Unde esti? Dar, Od disparusera subit.
Imbatata de aroma noua se lasa in voia sortii...Se iubea.
A plecat acasa, fericita, nu stia ce se intamplase cu adevarat. Dar, fericrea ei avea sa moara, la castel. Afland de toate acestea, parintii sai au ferecat-o iar in turnul de fildes, muntele a fost vrajit, gheata si viscolul acoperindu-i poteca catre el, practic era imposibil de urcat. Eva plangea, il chema pe Od, il astepta...
Od, Od unde-i, de ce nu mai vine... de ce?
Od: Printesa, El v-a avertizat!
Eva: asta-i iubirea? Oh nu, legamantul....
Od: Ma tem ca da, el acum incearca sa urce, dar in zadar...
Eva: Vreau sa fug, vreau sa-l vad...
Od: Printesa stai! Daca intr-adevar te iubeste, o sa reuseasca, iubirea trece peste orice obstacol... E libertatea...
Eva: Eu asta am cerut!!! De ce ??? De ce sunt iar aici??
Od: Pentru ca....
Eva: Trimite-mi vesti. Spune-i ca il iubesc...
In singuratatea ce-i vajaia in tample, trista... astepta... Od!!!
Od: Printesa ...El nu mai este!
Eva: Cummm??? A murit, oh nu!!!..nu..
Od: Nu, nu ... mai trist... a fugit...vroia... acum e fericit pare-se... e cu alta!?
Simti cum sufletul ei se sparge, isi auzea inima cum plange...De ce? Nu asta vroiam sa aflu...De ce? Gandurile negre ii acaparau constiinta, i se parea ca fata ei e umbrita de singuratate, se simtea urata!? Fugii...
Dar, slujitorii au prins-o si au dus-o la castel...Plina de manie si furie, Frigg a dat ordin sa fie inchisa... pe veci...
Mai bine mor!!
Frigg: Nu... lumea-i rea, urata, nu-i pentru tine... toti sunt hoti, fura din tine...
Te urasc! Mi-ai distrus fiinta, mi-ai omorat constiinta, mi-ai otravit psihicul...Va urasc! Lesina...
Se trezi, dar ceva era schimbat... Gratii,matase rosie....Oh nu...cine sunt? Ce sunt...Se uita intr-o oglinda agatata de gratii...OD! ODDDD! OD...De ce am aripi?ODD...
Dar Od nu mai veni...Il striga zile-n sir... In schimb demonul...
EL: Ha ha printesa, v-ati incalcat legamantul...
Eva: am fost o proasta, nu stiam, de ce nu mi-ai zis...DE CE?
El: Pentru ca, asta ati vrut libertate, iar eu va vreau pe dumneavoastra... simplu, echitabil... acum sunteti cea mai frumoasa pasare, intr-o colivie de aur..
Eva: Te urasc! Dar ai dreptate...ia-ma, du-ma undeva departe, departe, te rog...
El: Ma tem ca nu pot, nu am voie...
Eva: Vreau sa plec, te rog , fa-mi orice,orice...numai sa plec, vreau sa mai vad o data lumea, vreau sa gust din libertate... poate de data asta mi se vor rupe lanturile, poate el...
El: Sufletul tau, frumusetea ta... vor fi ale mele, pe veci, daca..
Eva: ....
El: Iti voi rupe colivia, vei reveni la frumoasa cu parul negru, pielea alba...
Eva (plangand): Ultima mea farama de suflet, poate, poate se va reintragi, pana acum toti au luat o bucatica, m-au facut sa simt opusul... ura...sa iubesc mi-a fost dat... dar inima mea a fost omorata...inca o sansa te rog!!!Inca mai sper...
El: Cum doriti, dorinta dvs. e lege pentru mine, dar aveti grija... Totul cu pretul frumusetii si al sufletului, veti fi altfel...
Eva: DA!
Si pleca... Se simti iar libera, dar trista, zambeste...merge mai departe, cauta, spera, gaseste, iubeste...Iar. Cu teama ca va pierde si ultima bucata din fiinta ei, se daruieste intru-totul, sufera..El a reusit sa o omoare, nu i-au ajuns iubirea ei, ea... vroia mai mult, afisa un zambet meschin, o trada...
Ura i-a cuprins sufletul, i-a invaluit mintea...Eva moare, se intoarce la castel, se reintoarce in colivia ei de aur,l-a gasit pe Od...mort, acum va fi singura pe veci...Penele i se transformasera, din albul angelic, devenisera negre...Demonul era fericit, era a lui pe veci, o iubire interzisa, nevruta...Ea... Se resemnase, oricum sufletul, ochii, inima...totul era gol...El...fericit, ca a omorat o fiinta, regasindu-se intr-alta....un nimic.
Eva.... A fost blestemata sa nu poata sa iubeasca...
Postări
